Muzeul Viei si Vinului, Hirlau ::
Adresa: Strada Logofat Tautu, nr 7, orasul Harlau, Judetul Iasi E-mail : muzeulvinului@yahoo.com
Telefoane: 0230/2720.866
Cladirea in care se afla Muzeul Viei
si Vinului este situata in preajma bisericii cu hramul Sfantul Gheorghe, nu
departe de centrul localitatii Harlau. Constructia dateaza de la sfarsitul
secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si a apartinut unui
urmas al logofatului Tautu.
In decursul anilor, constructia a fost
modificata, dar nu esential. Astfel, in 1875 si-a schimbat functiunea din
resedinta boiereasca, in sediu al Oficiului Postal. Constructia si-a mentinut aceasta
destinatie pana in anul 1983, fiind cunoscuta de localnici sub denumirea de
Casa Postei. Faptul ca este monument istoric a determinat trecerea cladirii sub
jurisdictia Primariei orasului Harlau, amenajandu-se aici Muzeul de Istorie si
Etnografie. Ca muzeu, a trecut apoi in subordinea Complexului Muzeal
National Moldova din Iasi, de la data de 22 mai 1990, conform Deciziei nr.
334 a Institutiei Prefectului Judetului Iasi.
Din decembrie 1999 au inceput lucrarile
de consolidare a structurii de rezistenta, scoaterea de sub cota de
inundabilitate a demisolului si a pivnitei, prin crearea unui dren perimetral
si aplicarea masurilor pentru combaterea igrasiei din peretii cladirii. Cu
ocazia lucrarilor s-au descoperit noi spatii, la demisol (umplute, anterior, cu
pamant), demonstrandu-se astfel ca intregul demisol a fost locuit, sau servea
drept spatiu de depozitare a alimentelor.
Muzeul Viei si Vinului este
structurat pe cateva coordonate etnologice fundamentale. Adaptand tematica la
spatiul existent, destul de generos, primele trei sali ale muzeului surprind
prezenta vinului in cadrul celor trei momente majore ale existentei umane:
nasterea (cu botezul), nunta, moartea
(cu inmormantarea). Obiecte originale, precum si sugerarea unor obiceiuri,
credinte si ritualuri mitico-magice, specifice acestor momente, compun
substanta acestor sali introductive.
Sala a IV-a este destinata hanului sau
ratosului, locul unde se intalneau frecvent calatorii de altadata. Un loc
special in cadrul acestei sali il ocupa mijloacele de transportare si de
conservare a vinului, prin intermediul carora vizitatorii isi pot imagina
stravechile "drumuri ale vinului": din crama in pivnita, din pivnita in piata,
targ, iarmaroc sau chiar peste hotarele tarii.
In continuare, vizitatorii iau
cunostinta cu "universul domestic" al taranului, sala a V-a gazduind un
interior traditional din sub-zona Harlau. In jurul vetrei, punctul central al
interiorului, se regasesc celelalte "colturi?" specifice interioarelor de
altadata: coltul de pat (de odihna), cel cu masa (de reprezentare) si cel
pentru depozitarea vaselor si a alimentelor. Mobilierul, ceramica, tesaturile
si cusaturile confera o nota distincta acestui interior cu valente preponderent
viticole.
Incursiunea
in lumea viticulturii moldovenesti continua, la demisolul cladirii, prin
vizitarea salii a VI-a, care expune o parte din inventarul unei crame din vie.
Aceasta originala constructie avea rolul unui adapost de noapte, dar si pe
acela de depozit pentru uneltele, instalatiile si recipientele utilizate la
munca in vie.
Sala a VII-a este destinata "muncilor
si credintelor". Aici sunt expuse unelte folosite in vii (chitonogul, furca
mare si cosorul), prin procedee muzeologice speciale fiind prezentate
vizitatorilor cateva din obiceiurile si credintele specifice sarbatorilor din
calendarul viticol (Sfantul Trif, Sfintii Mucenici, Armindeni, Joile Oprite,
Schimbarea la Fata, Ziua Crucii, numita si Cristovul Viilor s.a.).
Holul de la demisol, considerat sala a
VIII-a, prezinta instalatiile tehnice utilizate la tescuirea strugurilor. Cele
cinci teascuri din colectia Muzeului Etnografic al Moldovei, de mare valoare
prin ingeniozitatea lor, ofera vizitatorilor o mini-tipologie elocventa.
Pastrate in crame sau folosite direct in vii, aceste instalatii, esentiale
pentru obtinerea vinului, contureaza o imagine completa a viticulturii din
Moldova.
Sala a IX-a este consacrata unui mestesug
conex viticulturii, butnaritul sau dogaritul. Aici sunt expuse multe dintre
uneltele dogarului, dar si unele recipiente de lemn, necesare depozitarii,
conservarii si transportului vinului: butoaie, butoiase, fedelese, ciubere,
balerci s.a.
Sala a X-a, ultima, este destinata unui
alt mestesug, olaritul, care avea multiple legaturi cu viticultura. Oalele de
pamant (bardacile sau canile) erau folosite frecvent la bautul vinului,
inclusiv de catre boieri si domnitori. In acest sens, versurile unui cantec
popular sunt edificatoare: "La pamant cu talpa goala, / Vinul vechi se bea din
oala." Pe langa ceramica arheologica, sunt expuse si obiecte ceramice ce formau
asa-numitul "inventar viticol": fierbatori de vin si vase pentru pastrat si
consumat vin (leici, ulcioare, plosti, cani mari, cani si canite). De asemenea,
este reconstituit un atelier de olar, fiind reprezentat si centrul de ceramica
neagra din apropiere, de la Poiana Deleni. Toate acestea completeaza tabloul
unor stravechi mestesuguri intrinsec legate de viticultura. (Alte detalii)
|