Manastirea Dobrovat, din judetul Iasi, este amplasata pe locul unui vechi schit de lemn, mentionat intr-un document emis la Harlau, la data de 26 noiembrie 1499. Biserica, avand hramul „Pogorarea Sfantului Duh”, s-a construit in perioada 1503 – 1504.

Biserica a fost pictata in anul 1529, in timpul domniei lui Petru Rares, atat in interior, cat si in exterior. Pictura din naos este considerata cea mai frumoasa din Moldova. Din pictura exterioara mai exista doar doua fragmente. In 1651, in timpul domnitorului Vasile Lupu, manastirea a fost inchinata Manastirii Zografu, de la Muntele Athos, pana in 1863, cand s-a realizat secularizarea averilor manastiresti, din ordinul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Pana in anul 1902 a functionat ca inchisoare, apoi a fost abandonata, ulterior devenind orfelinat de fete si scoala agricola.

Intre anii 1930-1948 a fost redata vietii monahale, iar din 1948 a fost inchisa, pana in 1990, cand a fost redeschisa ca manastire de maici, apoi ca manastire de calugari. Desi este foarte veche, Manastirea Dobrovat nu mai detine nici un obiect cu valoare de patrimoniu, acestea fiind instrainate in secolul al XIX-lea.

Multe dintre odoare sunt astazi in patrimoniul altor lacasuri de cult sau institutii, din tara si din strainatate. In 1860, un staret grec a trimis toate documentele din arhiva si tot ce era mai important la Muntele Athos. Exista carti de slujba, din timpul lui Stefan cel Mare, la Academia Romana din Bucuresti si la Manastirea Rila din Bulgaria, o Psaltire de la 1830, pastrata la un muzeu din Moscova, un epitaf si un epitrahil din timpul lui Stefan cel Mare, la Muzeul National de Arte din Bucuresti.