Mitropolitul Veniamin Costache este cel care a avut ideea construirii unei biserici monumentale la Iasi. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, privind lucrarile de proiectare si construire a acestei noi biserici, este actul de nastere a Catedralei Mitropolitane. Planul bisericii a fost realizat de arhitectii Johann si Gustav Freywald, si Bucher. S-a lucrat sustinut, mai intai intre anii 1833 si 1839, insa, din cauza caderii boltii centrale, biserica ramane in ruina pana in anul 1880. Mitropolitul Iosif Naniescu pune a doua piatra de temelie si, cu sprijinul autoritatilor statului, lucrarile se vor finaliza in anul 1887. Arhitectul Alexandru Orascu a refacut proiectul maretei biserici, renuntand la imensa cupola centrala, iar pictura a fost realizata de maestrul Gheorghe Tăttărescu. Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment national, la ceremonie participand si regele Carol I.

Catedrala ieseana este o cladire monumentala, de plan dreptunghiular, marcat la colturi de patru turle masive. Luand in considerare marimea catedralei, arhitectul Freywald s-a abatut de la planul clasic moldovenesc si s-a inspirat din planurile unor catedrale ale Renasterii italiene, adaptandu-le pentru catedrala ieseana. Elementele decorative, atat in interior, cat si in exterior, sunt dominate de stilul baroc.
Din anul 1889 a fost adusa, de la biserica „Sf. Trei Ierarhi”, racla cu moastele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
In prezent se afla in proces de restaurare.